Povești de Crăciun de citit la culcare
Trei povești scurte, scrise de noi, cu personajele ZOMI. Fiecare se citește în trei-patru minute și se termină cu un gând bun pentru noapte.

Steaua lui Zomi
În seara de Ajun, peste Polul Nord s-a lăsat o ceață atât de deasă, încât renii nu-și mai vedeau nici copitele. Moș Crăciun a oprit sania în vârful unui deal și a oftat: „Așa nu găsim drumul spre copii.”
Zomi, care stătea ghemuit printre cadouri, a scos capul din sac. Steluța din vârful antenei lui licărea slab, ca un licurici obosit. „Moșule, poate te ajut eu”, a zis el. „Steaua mea se aprinde când mă bucur.”
Și Zomi s-a gândit la lucrurile care îl bucurau cel mai tare. La cozonacul cald, cu nucă. La săniuș, cu prietenii, până se înnoptează. La copiii care așteaptă la fereastră. Cu fiecare gând, steaua lui ardea tot mai tare, până a luminat ceața ca un far.
Renii au pornit în galop pe cărarea de lumină, iar sania a ajuns la fiecare casă la timp. Spre dimineață, Moșul l-a mângâiat pe Zomi pe creștet: „Steaua ta nu se aprinde de la baterii, ci de la bucurie. Și bucuria, când o împarți, nu se termină niciodată.”
Zomi a adormit zâmbind în sanie. Iar steaua din antena lui a mai licărit toată noaptea.

Drago și omul de zăpadă
Drago era un dragon mic și prietenos, cu o problemă mare: nu știa să sufle foc. Sufla doar scântei calde, care pocneau ca bulele de săpun. Iarna, scânteile lui topeau tot ce atingeau.
Într-o dimineață, copiii din sat făceau un om de zăpadă. Drago a vrut să ajute și a suflat cu putere, de bucurie. Fâss! Omul de zăpadă s-a topit pe jumătate și a rămas cu nasul de morcov în zăpadă. Drago s-a ascuns după un brad, cu ochii în lacrimi.
Atunci a venit lângă el o fetiță cu mănușile ude. „Mi-au înghețat degetele”, i-a spus. Drago a suflat ușor, ușor, în palmele ei. Scânteile au dansat ca niște steluțe, iar mâinile fetiței s-au încălzit pe loc.
Curând, toți copiii stăteau la coadă la Drago să-și încălzească mâinile. Apoi el a scos din buzunar o pungă de bezele și le-a prăjit pe toate, rumene și pufoase. Cu mâinile calde și burțile pline, copiii au făcut cel mai mare om de zăpadă din sat. Drago i-a pus nasul la loc.
Seara, Drago s-a gândit că poate nu are nevoie de foc mare. Fiecare are un dar al lui. Trebuie doar să-l găsești pe cine să încălzești cu el.

Scrisoarea care a zburat
Irina și-a scris scrisoarea către Moș cu cea mai frumoasă caligrafie și a pus-o la fereastră. Dar vântul de noapte a deschis geamul, a prins plicul și l-a dus departe, peste acoperișuri, peste pădure, tot mai sus.
Sus de tot, Prințesa Luna își aprindea felinarele care luminează visele copiilor. Un plic alb a trecut pe lângă felinarul ei și s-a agățat de o rază. Luna l-a desfăcut cu grijă.
Pe foaie nu era nicio jucărie. Scria doar: „Dragă Moș Crăciun, îmi doresc ca bunicul să ajungă la noi de Crăciun. Drumul spre satul lui e plin de zăpadă și el se teme să plece.”
Luna a zâmbit. A luat felinarul cel mai luminos și l-a atârnat deasupra drumului dintre sat și oraș. Toată noaptea, pe zăpadă a stat o cărare de lumină argintie, ca o panglică.
În dimineața de Crăciun, cineva a bătut la ușa Irinei. Era bunicul, cu fularul plin de zăpadă și obrajii roșii. „Am mers după o lumină”, a spus el. „Parcă mi-o pusese cineva special.” Irina s-a uitat spre cer și ar fi jurat că Luna i-a făcut cu ochiul.

Cum citești o poveste la culcare
Aceeași oră, același loc
Povestea vine după baie și pijama, cu lumina mică. Copilul învață că urmează somnul.
Lasă-l să întrebe
Ce ar fi făcut el în locul lui Drago? Ce i-ar scrie lui Moș? Întrebările fac povestea a lui.
Mai bine scurtă și liniștită
Seara e pentru povești calme. Cele cu urmăriri și monștri rămân pentru după-amiază.
Întrebări frecvente
Mai multe răspunsuri găsești în toate întrebările.
Unde găsesc povești de Crăciun pentru copii, gratuit?
Pe pagina asta ai trei povești scurte, scrise de ZOMI, de citit gratuit. În plus, pe ZOMI copilul poate primi gratuit o poveste de seară nouă în fiecare zi, pe vârsta lui și cu prenumele lui, spusă cu voce caldă.
Pentru ce vârstă sunt poveștile?
Pentru copiii de 4–8 ani, citite de părinte. Cei de 8–10 ani le pot citi și singuri.
Cât durează o poveste?
Trei-patru minute, citită pe îndelete. Destul cât să-l liniștească înainte de somn.

O poveste nouă în fiecare seară
Scrisă pe vârsta copilului, cu prenumele lui și ce îi place, de 4–8 minute, gratuit.
Trimite pagina unui prieten